Home

Cum poate empatia să prevină dependența digitală? Cinci profesori buzoieni au căutat răspunsuri în Turcia

Recunoașterea semnelor de anxietate la elevi, gestionarea conflictelor fără escaladarea tensiunilor și identificarea cauzelor utilizării excesive a telefonului s-au numărat printre temele abordate de cei cinci profesori ai Școlii Gimnaziale „Căpitan Aviator Mircea T. Bădulescu” din Buzău, participanți la ultima mobilitate Erasmus+ „Digi Balance”, desfășurată în septembrie 2026, la Gaziantep, în Turcia.

Găzduită de liceul Gaziantep Anadolu Lisesi, mobilitatea a reunit cadre didactice din România, Turcia, Portugalia și Grecia, care au participat la ateliere de comunicare empatică și la exerciții practice bazate pe situații din mediul școlar. Proiectul este coordonat de Monica Gheorghe, directorul Școlii Gimnaziale „Căpitan Aviator Mircea T. Bădulescu”.

Formarea a pornit de la o întrebare practică: cum poate un profesor să răspundă unui elev care se retrage din interacțiunile cu ceilalți, își pierde concentrarea sau reacționează defensiv, fără ca intervenția adultului să amplifice problema? Răspunsurile au fost căutate prin exerciții de identificare a emoțiilor, analiza comportamentelor și exersarea unor tehnici de comunicare care îi permit elevului să explice ce i se întâmplă.

Aceste activități fac parte din obiectivele proiectului „Balanced Communication and Empathetic Approaches in the Digital Society”, cunoscut sub numele „Digi Balance”, inițiat de școala buzoiană și derulat în parteneriat cu instituții din Turcia, Portugalia și Grecia. Proiectul urmărește să exploreze efectele dependenței digitale, să promoveze comunicarea asertivă și să dezvolte empatia în mediul școlar și în relațiile personale.

În cadrul mobilității din Gaziantep, aceste obiective au fost transpuse în activități concrete. Programul a început cu exercițiul „Cercul empatiei”, continuând cu analiza videoclipurilor realizate de fiecare țară parteneră despre dependența digitală și cu discuții privind obiceiurile cotidiene de utilizare a dispozitivelor. De aici, atenția participanților s-a îndreptat către instrumentele prin care profesorii pot recunoaște dificultățile elevilor și pot interveni înainte ca neînțelegerile să se transforme în conflicte.

De la comportamentul observat la înțelegerea nevoilor elevului

Programul de formare a debutat cu exercițiul „Cercul empatiei”, urmat de analiza videoclipurilor realizate de echipele din țările partenere. Profesorii au discutat despre dependența digitală și despre ritualurile care însoțesc folosirea zilnică a dispozitivelor, urmărind să distingă între utilizarea obișnuită a tehnologiei și situațiile în care aceasta poate afecta echilibrul personal sau relațiile sociale.Sesiunile coordonate de Dr. Feyza Özdinç au pus accentul pe recunoașterea semnalelor nonverbale. Participanții au analizat manifestări precum privirea îndreptată în jos, mișcările repetitive, anxietatea, atitudinea defensivă sau retragerea din interacțiunile directe. Scopul a fost dezvoltarea capacității de a observa aceste indicii și de a răspunde fără a transforma comportamentul elevului într-un motiv de confruntare.

În acest context, formatorii au propus schimbarea modului în care profesorii formulează întrebările. În locul unei abordări care poate fi percepută drept acuzatoare, precum „De ce nu ți-ai predat tema?”, a fost exersată o variantă care lasă loc explicațiilor: „Ce te-a împiedicat să o termini astăzi?”.

Diferența dintre cele două formulări ține de felul în care este deschis dialogul. Prima riscă să pună elevul în defensivă, în timp ce a doua îi oferă posibilitatea de a explica ce s-a întâmplat. În acest fel, profesorul poate identifica mai bine dificultatea concretă și poate căuta o soluție împreună cu elevul, în loc să se limiteze la sancționarea comportamentului.

Ascultarea activă, exersată prin situații concrete

Un alt obiectiv al mobilității a fost însușirea unui protocol de ascultare activă, structurat în patru etape: prezență, parafrazare, clarificare și validare emoțională. Profesorii au exersat ascultarea fără întreruperi, reformularea mesajului pentru verificarea înțelegerii, adresarea întrebărilor de clarificare și recunoașterea emoțiilor exprimate de interlocutor.

Aceste tehnici au fost aplicate în simulări și jocuri de rol care au reprodus situații întâlnite în mediul școlar: elevi distrași de telefon în timpul orelor, conflicte între colegi sau copii copleșiți emoțional. Participanții au testat modalități de intervenție care reduc tensiunea și încurajează cooperarea, fără a renunța la limitele și responsabilitățile necesare în procesul educațional.

Formarea a inclus și exerciții de mindfulness, precum scanarea corporală și observarea mediului înconjurător, menite să ajute la reducerea reacțiilor impulsive. Pentru evaluarea rapidă a stării emoționale a fost prezentată și „Scara emoțională de la 1 la 5”, un instrument simplu prin care elevii își pot exprima nivelul de stres, iar profesorii pot adapta intervenția în funcție de răspunsurile primite.

Prin alternarea explicațiilor teoretice cu exercițiile practice, participanții au avut ocazia să observe cum pot fi folosite aceste metode în relația cotidiană cu elevii, inclusiv în situațiile în care comunicarea este îngreunată de tensiuni, neînțelegeri sau dificultăți de concentrare.

Cum influențează platformele digitale comportamentul

Pe parcursul sesiunilor au fost analizate cele trei dimensiuni ale empatiei — cognitivă, emoțională și compasională —, alături de mecanismele prin care platformele digitale pot încuraja utilizarea repetată a ecranelor. Printre acestea s-au numărat derularea infinită a conținutului, sistemele de recompense variabile și nomofobia, termen care desemnează teama sau disconfortul asociat lipsei accesului la telefonul mobil.Discuțiile au urmărit să explice de ce simpla interdicție a telefonului nu răspunde întotdeauna cauzelor unui comportament problematic. Atunci când utilizarea excesivă a tehnologiei este asociată cu nevoia de apartenență, dificultăți emoționale sau retragere socială, intervenția educațională trebuie să includă și aceste aspecte.

În acest sens, empatia a fost abordată atât ca abilitate de comunicare, cât și ca mijloc de prevenție. Înțelegerea perspectivei celuilalt, recunoașterea emoțiilor și disponibilitatea de a oferi sprijin pot contribui la consolidarea relațiilor sociale și la diminuarea izolării. Pentru școală, aceste competențe sunt importante mai ales în relația cu elevii care au nevoie să fie ascultați înainte de a putea răspunde unor solicitări sau reguli.

Experiențele culturale, parte a învățării

Mobilitatea din Turcia a inclus și activități culturale care au completat formarea profesională prin experiențe directe, în afara mediului digital. Vizitele au oferit participanților ocazia de a explora patrimoniul istoric al regiunii și de a observa valoarea interacțiunilor construite prin experiențe împărtășite.

La Muzeul Zeugma din Gaziantep, profesorii au admirat colecții de mozaicuri romane, inclusiv lucrări datate în secolele al II-lea și al III-lea. Vizita a adus în prim-plan un patrimoniu care poate fi explorat prin observare atentă și dialog direct, fără ca experiența să fie redusă la fotografii sau informații accesate pe telefon.

Programul a continuat la Halfeti, unde o plimbare cu barca pe lacul de acumulare al barajului Birecik, pe fluviul Eufrat, a oferit un prilej de liniște și deconectare de la dispozitive. Experiența a ilustrat, în plan practic, ideea că timpul petrecut departe de ecrane poate fi ocupat cu activități care stimulează atenția, curiozitatea și relațiile dintre participanți.

O altă etapă a vizitelor a fost Șanlîurfa, cunoscut drept „Orașul Profeților”. Profesorii au explorat situl arheologic Göbeklitepe, important pentru înțelegerea începuturilor civilizațiilor umane, complexul Balıklıgöl, complexul Halil-ur Rahman și hanul istoric Gümrük Han. Contactul direct cu aceste locuri a completat temele discutate în cadrul cursului, oferind un exemplu de experiență culturală bazată pe prezență, explorare și schimb de impresii.

Aplicarea metodelor în școală, după încheierea mobilității

Pentru profesorii implicați, participarea la proiect nu se limitează la acumularea unor informații noi. Experiența de formare este valorificată în activitatea didactică prin aplicarea tehnicilor de comunicare empatică și prin transmiterea cunoștințelor către colegi. Diseminarea include atât prezentarea reperelor teoretice, cât și organizarea unor ateliere practice bazate pe jocuri de rol, astfel încât metodele să poată fi adaptate la situațiile întâlnite în școală.

Coordonarea proiectului de către directoarea Monica Gheorghe susține integrarea acestor preocupări în activitatea educațională a instituției. Dezvoltarea competențelor de comunicare, prevenirea comportamentelor digitale problematice și îmbunătățirea relațiilor dintre elevi și profesori sunt obiective care depășesc cadrul unei singure mobilități și presupun continuitate la nivelul comunității școlare.Utilizarea responsabilă a tehnologiei rămâne o preocupare importantă într-un mediu în care telefoanele inteligente, rețelele sociale, jocurile online și platformele digitale fac parte din viața cotidiană. Aceste instrumente oferă oportunități de învățare și comunicare, însă folosirea lor excesivă poate afecta somnul, rezultatele școlare, relațiile personale și echilibrul emoțional.

De aceea, prevenirea dependenței digitale presupune stabilirea unor limite privind timpul petrecut în fața ecranelor. Ea implică dezvoltarea autocontrolului, identificarea nevoilor emoționale și construirea unui mediu în care copiii se simt acceptați, ascultați și încurajați să participe la viața colectivului.

Mesajul care sintetizează experiența din Gaziantep este că „tehnologia ar trebui să conecteze oamenii, nu să înlocuiască conexiunea umană”. Această idee este completată de un principiu esențial al comunicării empatice: „Ascultăm pentru a înțelege, nu pentru a răspunde”.

Aplicate în viața școlii, aceste principii presupun atenție față de ceea ce transmite elevul, disponibilitatea de a înțelege cauzele unui comportament și construirea unor relații bazate pe respect și încredere. Înainte de a le cere copiilor să renunțe la telefon, adulții au responsabilitatea de a le oferi alternative reale de conectare: conversații, activități comune, cooperare și sprijin.

Prin proiectul „Digi Balance”, Școala Gimnazială „Căpitan Aviator Mircea T. Bădulescu” Buzău urmărește să transforme aceste principii în practici educaționale. Miza este folosirea tehnologiei de către elevi într-un mod echilibrat, care să lase loc relațiilor directe și dezvoltării emoționale. O școală în care copiii sunt ascultați și sprijiniți poate deveni un spațiu în care tehnologia își păstrează rolul de instrument, fără să ocupe locul comunicării dintre oameni.